CUM ALEGEM UN WHISKY?

CUM ALEGEM UN WHISKY?

Un bun whisky shop are mai totdeauna un personal specializat și calificat, care după ce va discuta cu tine va știi ce să-ți recomande să cumperi, asta dacă nu ești deja hotârât să cumperi un brand sau altul. Din păcate acest lucru se întâmplă tare greu pe la noi prin țară. Poți avea o astfel de șansă doar dacă întâmplător îl găsești pe cel ce deține magazinul de băuturi alcoolice, persoane care de obicei sunt și pasionate de acest fenomen și au și răbdarea și interesul de a sta de vorbă cu tine ca și client. De cele mai multe ori nu se întâmplă astfel, așa că am încropit un scurt ghid pentru a ne ajuta să putem alege un whisky, atunci când vrem să încercăm ceva nou.

BIUTIFUL WHISKY

Vârsta unui whisky, mai totdeauna trecută pe etichetă este un indiciu brut despre calitatea unui whisky și va influența foarte mult ceea ce vei plăti pentru o sticlă de distilat din orz malțificat. Trebuie însă reținut că această informație referitoare la vârstă este utilă, dar nu totdeauna un whisky bâtrân este un whisky mai bun, dar regula spune invariabil că este mai scump.
Dacă ne referim la un blend scotch, vârsta se referă întotdeauna la cel mai tânăr whisky aflat în compoziția amestecului. Vârsta trecută pe etichetă nu reprezintă o medie vârstelor whisky-urilor din amestecul unui blend și nici nu înseamnă că tot whisky-ul are aceeași vârstă. Este foarte posibil ca în acel blend whisky să existe adăugat și un distilat mai vechi decât vârsta trecută pe etichetă; evident că din rațiuni economice cantitatea este mult mai mică, dar fenomenul nu este exclus să se producă.

WHISKY-URI

Acum ceva vreme, în mod accidental la Ardbeg lucrătorii din distilerie au adăugat într-un lot de single malt foarte vechi o cantitate de whisky foarte tânăr de la cealaltă distilerie a lor Glenmorangie. Rezultatul a fost că whisky-ul nu a purtat o declarare a vârstei, ba chiar mai mult, nu a putut fi etichetat nici măcar ca și single malt chiar dacă această combinație a avut recenzii fenomenale. În cele din urmă whisky-ul a fost vândut sub denumirea Serendipity.
Dacă un whisky nu poartă pe etichetă o declarare a vârstei nu înseamnă neapărat că este ieftin sau prost. Cel mai bun exemplu este dat de faptul că Johnnie Walker Blue Label este unul dintre cele mai scumpe blend-uri de pe piață și unul dintre cele mai calitative, însă nu poartă o declarare a vârstei. Zvonurile și legenda spun că cel mai tânăr malț din compoziția sa ar avea 28 de ani, însă atâta vreme cât nu este menționat pe etichetă, nu au nici o valoare.

JURA RANGE

ABV-ul sau alchool by volume poate fi unul din factorii ce ne pot determina să alegem un whisky. În mod tradițional whisky-ul se îmbuteliază al 40, 43 sau 46% ABV. Pentru a ajunge la acest nivel de concentrație a alcool-ului, adesea producătorul adaugă apă. De asemnea marea parte a blend whisky-ului este filtarat la rece pentru ca în momentul în care adăugați cuburile de gheață să nu se precipite băutura din pahar. În cazul în care single malt-ul ales se tulbură și acumulează rămășițe să știți că el nu este filtrat la rece și va avea pe etichetă specificația unchill filtered. Adesea se poate alege un whisky cask strength, adică îmbuteliat la tăria la care se afla în butoi fără a se interveni. Partea frumoasă la un astfel de single malt este că în momentul în care te decizi să-l bei poți adăuga ce cantitate de apă consideri pentru a descoperi aromele. Dacă pe etichetă nu este menționată sintagma cask strength, iar whisky-ul are de exemplu 57% ABV, atunci acesta este considerat doar un high strength.

HIGHLAND PARK RANGE

Finish-ul special a apărut tocmai pentru că prin lege nu este permis a se adăuga nici un fel de aromă mix-ului de orz malțificat, apă și drojdie din care este făcut whisky-ul. Unii producători de blend whisky adaugă pentru a-l colora caramel și de obicei nu sunt obligați să specifice acest lucru. Astfel că mai toți au dezvoltat de-a lungul vremii noi metode de a adăuga anumite arome whisky-ului. O practică foarte întâlnită este mutarea whisky-ului lăsat la maturat în butoaie de stejar în butoaie ce au adăpostit anterior arte băuturi alcoolice: vin, rom, șampanie. De aic whisky-ul preia noi arome, fiind lăsat în acest butoaie vreme de câteva săptămâni sau chiar ani de zile. Procedeul are rezultate excelente și adesea este specificat pe etichetă, dar rareori poate ascunde și unele single malt-uri de proastă calitate.

CHIVAS RANGE

Scopul de la care pornim atunci când alegem să cumpărăm este foarte important. Dacă vrem să-l folosim pentru mix-uri, e mult mai indicat să alegem un blend sau un bourbon. Un single malt afumat, fenolic din Islay sau Islands poate merge foarte bine la un pairing cu ciocolată neagră sau în combinație cu stridii sau somon. Un single malt corpolent, floral, din Speyside face casă bună cu un trabuc cubanez. Pentru cei ce apreciază aromele de sherry un single malt din Highlands sau Speyside este ceea ce-și doresc, dar aceste arome se pot combina la fel de bine cu cele de fum. O experiență deosebită este dată de un whisky afumat și cu arome dulci de sherry, la fel cum un whisky cu caracter marin sau unul cu caracter iodat pot fi o alegere perfectă pentru o seară friguroasă și mohorâtă petrecută pe unul din malurile Atlanticului de Nord.

BLENDED SI BOURBON

Prețul nu reflectă întotdeauna calitatea unui whisky. Există blend whisky-uri geniale ce au un preț ce nu depășește 130 RON și există și blend-uri ultra premium care ating și prețuri de 1500 RON fără a face parte dintr-o serie limitată. Nume precum Black & White, White Horse, Islay Mist 17 YO, Ballantine’s 17 YO, Johnnie Black Label, Jameson, Woodford Reserve sunt whisk(e)y-uri a căror calitate depășește cu mult prețul plătit. Pentru single malt-uri lucrurile sunt mult mai complexe însă un entry level învec hit vreme de 10 ani poate debuta de la 100 RON și ajunge până spre 250 RON. Cu cât vârsta crește, iar sortimentele sunt dezvoltate folosindu-se procedee laborioase de distilare, maturare și finish, cu atât și prețul plătit pentru ele crește direct proporțional. Ultimele din această paletă sunt evident whisky-urile colectabile care de cele mai multe ori sunt ediții limitate cu o valoare în continuă creștere. De reținut este însă faptul că un whisky de orice fel nu se învechește odată ce este îmbuteliat, însă valoarea sa poate crește.

Nu există cel mai bun whisky din lume pentru că mirosul și gustul sunt experiențe personale, iar un whisky nu trebuie băut pentru că este un statement social sau aspirațional. Data viitoare când vă aflați în fața unui pahar de whisky nu vă râmâne decât să vă întrebați dacă ați ales whisky-ul care vi se potrivește.

FOTO: Ovidiu Tăbăcaru©

 

About Tudor Balteanu

De formație istoric dar și public speaker, mi-am distilat pasiunea pentru whisky împreună cu dorința de a sorbi din cunoștințele industriei, tocmai pentru a deveni primul whisky writer din sud-estul Europei în slujba distilatului cu rădăcini celtice: uisge beatha.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>