NOUA CRIZĂ A WHISKY-ULUI: DISTILERIILE SCOȚIENE SUNT OUT OF NAMES

NOUA CRIZĂ A WHISKY-ULUI: DISTILERIILE SCOȚIENE SUNT OUT OF NAMES

Nici nu a trecut prea repede valul de nedumerire generat de declarațiile celor de la Diageo care au pus on-hold investițiile de 1 miliard de lire promise pentru dezvoltarea de noi distilerii și uite că o nouă criză se abate asupra industriei scoțiene de whisky. Încet dar sigur numele pe care le tot pun producătorii noilor produse în majoritate covârșitoare fără o declarare a vârstei, au început să se cam termine.

Este foarte adevărat că ideea inițiată de producătorii din Islay care au preluat cât au putut din denumirile în limba veche a locului, pe care doar ei o pot pronunța, a părut că este un pont  câștigătoar, dar nu și de lungă durată. Astfel că așa au luat naștere whisky-uri cu nume pe care doar ei vor să le cumpere, iar călătorul de prin aeroporturi le-a evitat crezând că sunt poate ceva sticle contrafăcute cu greșeli de tipar pe tichetă: An cuan Mor, Taghta, Cairdeas, Tigh-Eiridin Loisgeach, Beul Mona (cu șanse ridicate pentru români să creadă că e vreun spirt premium) sau Riubh Mor și aș putea să fac o listă lungă care ar alunga definitiv cititorii.

Începutul crizei numelor  a fost semnalizat acum câteva săptămâni când cei de la Ardmore au lansat noul sortiment Ardmore Legacy, menit să înlocuiască deja popularul Traditional Cask, iar la câteva zile Tomatin lansau și ei un nou produs cu același nume: Tomatin Legacy.

Semnele clare au fost date zilele trecute când The Glenlivet, care tocmai a reușit să diminueze ecartul dintre ei și Glenfiddich prin celebrarea vânzării într-un an a peste 1 milion de nine liter cases au lansat un nou produs no age statement. Din campionii apărării vârstei, Pernod Ricard a înțeles că a pierdut trenul NAS și acum vine tare din spate cu lansări săptămânale de produse fără o declarare a vârstei. Poate un pic cam târziu (ceea ce era îmbucurător pentru noi) și poate un pic cam în disperare de cauză.

Lansarea The Glenlivet Founder’s Reserve  e destul de hilară mai ales că nimeni nu a luat în considerare faptul că pe piață e deja un Glen Garioch Founder’s Reserve. Stupefacția e și mai mare când te gândești că nimeni nu a luat în seamă că Glenlivet a mai lansat în 2011 un whisky denumit Founder’s Reserve  chiar cu ocazia aniversării extinderii distileriei.

Problema numelor devine astfel strategică. Nu sunt destule nume pentru a ține pasul curentului de noi whisky-uri no age statement lansate de scoțieni.

Cercetătorii californieni și germani de la Institutul de Ghicit Viitorul Pieței Whisky-ului au calculat faptul că dacă se menține ritmul lansărilor de îmbutelieri de tip NAS, atunci până în anul 2017 mai toate whisky-urile se vor numi la fel, iar ultimul nume care va pute fi pronunțat pe o etichetă de câtre toți non-scoțienii va fi folosit în anul 2019. Se prevede însă ca denumiri precum Collector’s  Reserve, Director’s Reserve (oarecum folosit deja de Macallan) vor fi printre ultimele disponibile, iar cireașa de pe tort va fi furnizată de îmbutelieri denumite probabil Janitor’s Reserve prin 2020.

The Glenlivet Founder's Reserve with Carton

FOTO: pernod-ricard.com, glenmorangie.com

About Tudor Balteanu

De formație istoric dar și public speaker, mi-am distilat pasiunea pentru whisky împreună cu dorința de a sorbi din cunoștințele industriei, tocmai pentru a deveni primul whisky writer din sud-estul Europei în slujba distilatului cu rădăcini celtice: uisge beatha.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>