WHISKY NEAT

WHISKY NEAT

Cu gheață, din pahare largi, în combinație cu diverse mixuri… Și totuși, mixurile și gheața merg mult mai bine într-o atmosferă informală din punct de vedere al experienței palatale. De ce nu am încerca să bem whisky-ul așa cum este el, simplu, fără a pune nimic în el. Este o experiență care sigur trebuie încercată, ce s-ar putea să devină un obicei.
Whisky-ul așa cum este el scos din butoi are adesea impurități, care precipită conținutul dacă este adăugată gheață. Acesta este motivul pentru care mai toate blend whisky-urile sunt mai întâi răcite cât mai aproape de zero grade și apoi filtrate, pentru ca în momentul în care este servit cu gheață să-și păstreze claritatea. Cele mai multe single malt-uri și mai ales cele cask strenght sunt îmbuteliate fără procedeul de mai sus, așa că în momentul când este adăugată gheață, vor deveni tulburi și vor apărea impurități. De menționat este faptul că odată cu filtrarea la rece se pierd și anumite caracteristici aromatice.
Cel mai bine ar fi ca sticla să fie răcită până către temptemperatura de 12 – 15 grade Celsius și abia apoi conținutul să fie pus în pahar, care pahar ar fi indicat să fie de asemenea cel în formă de lalea.

OTXX5225

Simțul nostru în ceea ce privește aromele se face prin intermediul mirosului mai mult decât prin cel al gustului și folosind un organ denumit epiteliu olfactiv. Acesta este localizat în spatele pasajului nazal și este direct legat de creier. Iată una din explicațiile pentru care atunci când ești răcit nu poți distinge anumite arome. Cu ajutorul limbii vom putea simți doar tradiționalele gusturi de dulce, sărat, amar, acru și gras, trăsături importante la un whisky, însă care sunt mult prea puține dacă ne gândim la varietatea aromelor existente. Prin înghițire de fapt restul aromelor volatile ajung tot la epiteliul olfactiv care ne semnalează aromele. Ca o ironie putem spune că whisky-ul este creat mai mult pentru a fi mirosit decât băut. De altfel doar primele 3 înghițituri ne dezvăluie adevărata splendoare a aromelor unui whisky, moment după care simțurile noastre devin anesteziate de tăria alcoolului.

TONGUE

Whisky-ul este recomandat a se bea simplu, cu apă sau cu gheață, sau cu apă și gheață. Folosirea nasului și a gustului pentru a determina aromele se poate face dacă whisky-ul este simplu și de cele mai multe ori și mai bine dacă în whisky se adaugă între o cincime și o treime de apă de izvor la aceeași temperatură cu băutura. Tăria whisky-ului este diminuată, iar aromele sunt eliberate, așa că nu vă sfiiți să adăugați puțina apă, acest lucru nu strică băutura și nici nu vă face mai puțin bărbat. Prea multă apă însă va domoli tăria alcoolului, iar vaporii aromatici nu vor mai ajunge la organul din spatele nasului cu care detectăm aromele. Apa ajută de fapt la eliberarea esterilor și aldehidelor care fac aromele mult mai pronunțate. Evitați totuși apa de la robinet sau apa plată cu un conținut mare de minerale, ele vor interacționa cu whisky-ul creând arome noi, care nu totdeauna sunt plăcute. Gheața va bloca agenții aromatici și va domoli alcoolul creând impresia că băutura voastră a devenit mai ușor de băut, dar binențeles că aceasta este o practică usuală la care nu trebuie să renunțați atâta vreme cât vă face plăcere.
De cele mai multe ori, simțul nostru al mirosului este foarte puțin folosit, mai ales că adesea este compensat prin celelalte: al văzului sau al gustului, iar o analiză directă a ceea ce bem e făcută succint sub forma termenilor ”bun” sau ”rău”. Simțurile noastre pot detecta aproximativ 30-35 de arome, în vreme ce simțurile educate ale unui master blender pot distinge mai mult de 150 de arome separate la whisky. Chiar dacă nu avem aceste abilități dezvoltate, nu e cazul să ne îngrijorăm pentru că fiecare brand de whisky are suficiente caracteristici pentru a se deiferenția de celelalte. Aceasta este printre altele și sarcina unui master blender, de a crea whisky-uri diferite pentru toți cumpărătorii, mai ales că la final este vorba despre un business unde clientul este cel care decide.

OTXX1768

Whisky-urile cask strength sau high strength sunt foarte greu de băut simple, aproape spre imposibil. Un whisky cu o concentrație de 60% ABV ar trebui diluat cu o cantitate mai mare de apă, poate undeva la 25-30%. Motivul este întemeiat de faptul că la această tărie receptorii olfactivi nu numai că sunt afectați de tăria alcoolului ci devin agresați, de unde și sentimentul de înțepătură. În ceea ce privește cantitatea folosită pentru a degusta inițial un whisky, 25 de mililitri sunt suficienți pentru a te edifica, urmând ca apoi fiecare să continue în mod responsabil.
În timp ce bem un whisky simplu sau cu apă, câteva arome devin dominante la anumite perioade de timp. Acest lucru ar putea crea confuzie și ne va face să ne străduim mai mult ca să le aflăm ceea ce duce la o concentrare excesivă care nu are nici un rezultat. De obicei prima opinie este și cea corectă și de asemenea nu uitați că simțul mirosului este foarte subiectiv și personal, creierul făcând asocierile în funcție de experiențele de viață ale fiecăruia. Așadar dacă la un whisky din Islay detectați o aromă cauciucată, altcineva care bea același whisky împreună cu voi poate identifica acea aromă drept lemn dulce. Aceasta este fascinația unui whisky, mereu special pentru fiecare dintre noi.

OTXX4913

FOTO: Ovidiu Tăbăcaru

About Tudor Balteanu

De formație istoric dar și public speaker, mi-am distilat pasiunea pentru whisky împreună cu dorința de a sorbi din cunoștințele industriei, tocmai pentru a deveni primul whisky writer din sud-estul Europei în slujba distilatului cu rădăcini celtice: uisge beatha.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>